Cine sunt

Sunt piteștean, am 43 de ani, am absolvit Academia de Studii Economice București – Facultatea de Management și toată viața și cariera mea sunt legate de Pitești. Piteștiul este orașul sufletului meu. Iar piteștenii sunt cei care mă fac să îmi doresc să fiu un om mai bun. În fiecare zi.

Am copilărit și trăit în cartierele Găvana, Trivale şi Popa Șapcă. Aici m-am format ca om, aici am familia și prietenii. Piteștiul a fost întotdeauna casa mea. Aici vreau să crească și să trăiască și copiii noștri, într-un oraș modern, într-un oraș european de care să fie mândri.

Sunt un om energic și implicat, îmi place să am activitate în fiecare zi, să fiu eficient, îmi place sportul și mai ales cel de echipă. Îmi place și munca în echipă, iar aceasta am arătat-o și în administrația publică.

Sunt mulți cei care mă cunosc, profesional am intrat în legătură cu mulți piteșteni, cu unii chiar în interacțiunea mediată de paginile de socializare, atunci când au avut probleme punctuale pe care mi le-au sesizat. Sunt genul de om care nu renunță când se confruntă cu probleme și îmi place să comunic cu ceilalți. De altfel, prin ceea ce am făcut în toți acești ani, în calitate de viceprimar, am dorit eficientizarea activității Primăriei Pitești, fiind cel care a ascultat și a consultat oamenii. Am făcut ceea ce în alte primării fac departamente întregi, înțelegând nevoia de transparentizare a deciziilor și, mai ales, importanța comunicării directe și eficiente cu cetățeanul.

Comunitatea și echipa înainte de toate​

Dacă mă întrebați ce nu sunt, ei bine, nu sunt un politician. M-am concentrat pe sarcinile locului de muncă, nu pe cele ale partidului, și am ales de fiecare dată să găsesc soluții pentru problemele și pentru dezvoltarea comunității, în loc să petrec ore întregi la ședințele de partid. Dar am continuat să fiu un om de echipă, încercând să aduc, pas cu pas, schimbarea pe care am pretins-o la rândul meu de la cei care ne conduc. 

Împreună pentru Piteștiul nostru

Ca viceprimar, timp de patru ani, am deschis Primăria Piteşti către oameni. Iar acesta este un mare plus. Piteştenii s-au convins că se poate şi fără aroganţă, şi fără ploconit la uşi. Au văzut că problemele se pot rezolva şi operativ, şi eficient, fără stat la cozi interminabile și fără amânări inutile.

În desele discuții cu piteștenii, aceștia mi-au adus la cunoștință probleme și nemulțumiri, ce arată cât se poate de clar nevoia acută de schimbare a modului în care se face administrație publică la Pitești. Am fost convins progresiv că trebuie să fac mai mult și că pot reuși, alături de oameni care să dorească schimbarea de mentalitate, de abordare și de a face politici publice. Echipa PNL are acești oameni implicați și dedicați și, împreună, ne-am propus și asumat o misiune crucială: să rezolvăm probleme esențiale, întârziate ani de zile de foștii primari. Va fi provocator, dar rezultatul merită toate eforturile!

Nimeni nu e perfect. Nici eu. Dar pot fi mai bun. Cu toții putem fi mai buni. Împreună putem fi mai buni. În echipă. Pentru Piteşti. Pentru Piteştiul nostru.

De ce am plecat din PSD?

Am ales să intru în politică, plin de entuziasmul celor 24 de ani ai mei de atunci, pentru că am crezut că doar așa pot să fac ceva concret pentru orașul nostru. A devenit evident, după o vreme, că pentru a avea un cuvânt de spus, în politică, e nevoie să avansezi și m-am străduit să fac acest lucru, implicându-mă serios în tot ceea ce era de făcut.

Atunci când am devenit viceprimar, am sperat să schimb ceva, să fac o diferență. Mă interesa administrația, nu am fost niciodată un om de partid. Am reușit să fac ceea ce nu se făcuse niciodată până atunci: am deschis primăria către oameni, i-am implicat în actul de administrație și mi-am făcut un scop din a atrage fonduri europene și a lucra pe proiecte mari, care să modernizeze Piteștiul.

Cu toate acestea, nu am reușit să impun prioritățile pe care cetățenii mi le semnalau zilnic și asta pentru că decizia era la cel care ținea strâns frâiele primăriei, nesuportând nicio părere diferită de a lui. Am continuat, în ciuda evidentei frustrări acumulate zilnic de a nu fi lăsat să fac ceea ce știam că pot și că este bun pentru oraș și pentru oameni. Nu am vrut să dau bir cu fugiții la primul hop, să privesc de pe margine fără să mă implic sau să mi se pună eticheta de traseist.

Când am fost primar interimar și, în sfârșit, puteam, am luat câteva decizii de bun simț și mi-am pus tot partidul în cap. Acum, sunt acuzat fie că am făcut prea puține, fie de lucruri pe care nu eu le-am făcut. Oamenii sunt mințiți și consideră că funcția pe care o aveam îmi permitea să fac mult mai multe.

Când nu ai nicio legătură cu sistemul, înțeleg perfect că așa pare: ca viceprimar și consilier al partidului majoritar, ar fi fost de așteptat să pot lua decizii și să-mi fie ascultate opiniile. Nu a fost așa și nici nu va fi, în PSD, indiferent cine este viceprimar acum. Au fost foarte multe proiecte pe care le-am inițiat sau coordonat, dar când orice decizie stă exclusiv în mâna primarului, susținut permanent de grupul majoritar din CL, ești redus la un simplu executant și ajungi, așa cum am constatat și eu, la o răscruce: ori intri în rând și îți vezi doar interesul, fiind un „yes-man” obedient, ori îți asumi „jihadul” pe care îl va declanșa „trădarea” ta și pleci, luând cu tine idealismul că se poate face politică pentru binele comunității.

Eu am ales a doua cale și, chiar dacă plătesc un preț dur pentru anii petrecuți în PSD, acum reduși la „nimic pe facebook” de către foștii mei colegi, care știu bine cât de nedrepte sunt acuzele lor de azi, nu regret deciziile luate. Nu mi-a părut nicio secundă rău că am rămas în funcția de viceprimar, pentru că am considerat întotdeauna că sunt viceprimarul piteștenilor, nu al PSD.

Vine un moment, în viața fiecărui om, în care o singură alegere îți poate determina destinul. Am preferat să renunț acum la o funcție dorită de mulți, cea de viceprimar, la pachet cu toate avantajele pe care mi le-ar fi adus locul obținut în ani de muncă și de sacrificii în plan personal, prin timpul și energia îndreptate spre activitatea administrativă, în detrimentul familiei, decât să îmi pierd, pentru tot restul vieții, respectul de sine, demnitatea și libertatea de a gândi și de a acționa așa cum îmi dictează conștiința.

Am îndrăznit să plec și să merg acolo unde munca mea și dorința de a fi mereu aproape de oameni și de nevoile lor a fost apreciată, acolo unde am găsit oameni deschiși, care vor să construiască în echipă. Administrațiile liberale au oferit exemple de bune practici și au făcut din comunitățile lor modele demne de urmat, iar eu mi-am dorit acest lucru și pentru orașul meu. Din acest motiv vin astăzi în fața dumneavoastră, alături de echipa PNL. O echipă dornică să pună sistemul la muncă pentru oameni, nu pentru partide, dornică să facă administrație, nu politică. Votați pe 27 septembrie! Lăsați-mă să vă dovedesc că…se poate și în Pitești!